Una dintre cele mai dureroase părți ale tulburării obsesiv-compulsive este nevoia intensă de control.

Control asupra gândurilor.
Control asupra emoțiilor.
Control asupra viitorului.
Control asupra riscului.

Cu toții avem nevoie de o oarecare doză de control. Este natural să ne sperie necunoscutul și să vrem să știm dinainte ce se va întâmpla, dar nu este viața reală.

De aceea am menționat intensă. Aș mai adăuga și copleșitoare.

---

TOC îți spune că, dacă verifici suficient, dacă analizezi suficient, dacă faci „lucrul corect” de destule ori, anxietatea va dispărea. Și, pe moment, chiar pare că are dreptate.

Problema este că acest control funcționează doar pe termen foarte scurt.

De fiecare dată când încerci să controlezi gândurile obsesive, transmiți creierului mesajul: „E periculos. Fii atent!”. Iar creierul, fiind foarte bun la a te proteja, va reveni cu și mai multă vigilență.

---

Controlul devine astfel combustibil pentru TOC.

Munca reală în TOC presupune o schimbare profundă de direcție:
nu mai încercăm să eliminăm riscul, ci să tolerăm existența lui.

Asta nu se face peste noapte și nu se face fără disconfort. Dar este realizabil.

Pentru ce să depui și mai mult efort și mai multă energie, dacă tu și așa nu prea le mai ai? Pentru o recompensă puternică de lungă durată: creșterea calității vieții.

---

Reține!

A renunța la control nu înseamnă a renunța la responsabilitate.
Înseamnă a renunța la lupta cu gândurile care doar te copleșesc și care îți scad productivitatea.

Un pas important este să faci ce ai de făcut chiar și atunci când nu te simți sigur.
Chiar și atunci când gândurile sunt acolo.
Chiar și atunci când anxietatea nu a scăzut încă.

Creșterea vine și din disconfort. Sunt aici să îți ofer cadrul blând și sigur de care ai nevoie ca să crești.